Buzaul vechi..asa cum putini..si-l mai pot aduce aminte - Azi Gara Buzau!!

In 2006 ,împreună cu un prieten am fost angrenați in cercetarea trecutului cailor ferate locale, in speța a Depoului CFR Buzău. Demersul nostru trebuia sa se concretizeze in scrierea primei lucrări monografice  despre o unitate de tracțiune feroviara apăruta in România. Căutările au scos la iveala, pe lângă informații neștiute si noi prieteni dipusi sa te ajute !!! Si nu mare mi-a fost mirarea, sa constat, ca încă mai sunt oameni mândri de acest oraș si cărora, istoria tărâmurilor le-a devenit pasiune de viata. Imaginea de mic oraș de provincie, s-a scuturat repede din mintea mea ,astfel ca nu după mult timp, odată cu obținerea de informații ,urbea Buzăului avea sa devina si mândria mea. Acest oraș are in spate istoria de începuturi in multe domenii si surprinzător pentru multi  si in transporturi. Dezvoltarea din punct de vedere industrial a fost determinata de apariția si dezvoltarea acestei cai ferate si gării Buzău. Si ca sa realizați cat de important e acest lucru, poate bunicii va mai pot spune unde era amplasata RAFINĂRIA Saturn. Aceasta rafinarie , cea mai mare din cele trei existente in oras in perioada interbelica ,se afla pe locatia actualului depozit si fabrica de paine Boromir. Intreg petrolul rafinat cat si produsele rezultate din rafinare erau transportate cu trenul.Rafinaria in cauza a fost tinta bombardamentelor americane, astfel dupa ce-l de al doilea razboi mondial aceasta a fost desfiintata Pentru ca mai intodeauna gara devine simbolul cailor ferate locale, cercetarile noastre au dus inevitabil la gara Buzau. Si pentru ca pasionații de istorie știu ca de cele mai multe ori imaginile fac cat 1000 de cuvinte încerc sa postez aici o parte din cea ce am găsit despre Gara Buzău. Parte din imagini aparțin unor buni prieteni, imagini inedite de care multi nu știu, si ma refer inclusiv la colecționari . Prima gara este construita intre anii 1869 si 1874 având o arhitectura apropiata celor germane, concesionarul care a preluat construirea liniei Varciorova-Bucuresti-Buzau-Galati-Roman fiind de origine germana (Strousberg). Primul tren oficial  trece în 1870 (in acel tren aflându-se pentru verificare si M.S. Ragele Carol I). La 1881 odată cu deschiderea liniei Buzău - Mărășești, gara suferă mici modificări prin repoziționarea liniilor 1 si 2 (primul peron). Tot cu aceasi ocazie, parca preluând din istoria orașului, renumit ca nod de întretăiere a drumurilor comerciale, gara Buzău devine nod de cale ferata. Primele lucrări de modernizare - reconstrucție  se efectuează in anii 1889-1890 (extindere) si 1912-1914  (cladire noua) sub forma si structura apropiata celei de azi, noua gara înglobând clădirea veche. In timpul primului război mondial gara suferă in urma unui incendiu (incendiu se pare datorat luptelor la înaintarea liniilor germane).Creșterea traficului de mărfuri si călători face ca administrația CFR sa recontsruiasca gara astfel ca in 1920 clădirea sa fie finalizata sub forma și arhitectura actuala. In decursul timpului gara suferă modificări, acestea fiind de natura repartiționării spatiilor sau schimbării de utilitate a compartimentelor interioare. Dintre toate clădirile din acest oraș, gara Buzău se distanțează atât ca vechime cat si ca "martor" al evenimentelor istorice ce au însoțit România în decursul timpului. Si nu cred ca exista eveniment important al acestui oraș care sa nu fie legat de gara Buzău. Sunt multe de spus despre istorii, oameni, fapte si destine legate de gara Buzău, poate atât de multe încât pot face obiectul unei cărți aparte, cu mult peste o simpla postare de imagini. Cum putini știu, nu este singura gara din acest oraș si istoria locurilor spune ca o a doua gara a fost construita in 1907. Pentru ca denumirea de Gara Buzău nu mai putea fi folosita ,iar gara cu pricina aparținea la data respectiva unei societăți private ce construise si utiliza Calea ferata Buzău - Nehoiasu, acesta a fost denumita după vecinătate si amplasament,  "Gara Drăgaica". Astăzi, in acea clădire isi desfășoară activitatea o unitate de cale ferata. Aceasta gara, aparent neînsemnata, a furnizat gării "mama", in aproape jumătate de secol, mărfuri recunoscute în tara și în porturile dunărene!!! Cu mare mâhnire am constatat ca imagini ale acestei gări sunt puține si foarte greu de procurat ,deținătorii fiind extrem de "prudenți" legat de valoarea "financiara" a acestora si ca atare nu am avut posibilitatea sa procur si sa postez imagini vechi ale acestei gări. Enjoy!!!

Povestea ..trebuie spusa mai departe

Depoul CFR Buzău - Repere in timp - Mica Monografie a unui început de cale ferata la Buzău

    Totul a început acum 11 ani...Cu toate ca de la angajare in fiecare zi treceam pe langa placheta aniversarii celor 100 de ani de existenta a Depoului CFR Buzău, de câteva ori am gândit..."100 de ani ..da,..e ceva... Lucrurile s-au schimbat in toamna anului 2001. Venind de la o însoțire de tren, cu mult după miezul nopții, ma urc in Ploiești Sud in acceleratul de Iași. La clasa I..un compartiment luminat. Ma apropii si rămân in lumina compartimentului, pe hol la o țigara. In compartiment doua persoane discutau despre vicisitudinile vremurilor in care trăim. Se apropriau sărbătorile de iarna si nici unul din cei doi călători nu parea incantat. Termin țigara si unul din cei doi călători ma invita in compartiment. Un domn distins la costum ...profesor universitar la Iași. Celalalt, partenerul de discuție, pensionar CAP, purtând un costum ponosit la reverul căruia se afla insigna veteranului de război. Venea de la fata lui din București, unde aceasta il ajutase să-și facă niște analize. Sunt rugat sa le spun dacă lucrez si unde. Le spun ca sunt inginer si lucrez la CFR.

"- Domnule inginer, mi se adresa pensionarul, aveți salariul bun? Va descurcați cu banii?"

"- Da, ma descurc. Nu asa cum as fi dorit, dar ma descurc."
"-Eh, lăsați domnule inginer, ca la CFR se câștiga bine, nici vorba de comparație cu un pensionar."
"- Da, e adevărat, nu exista comparație."

Intuind ca discuția se va muta pe tărâmul lipsei banilor, domnul profesor încearcă sa schimbe subiectul discuției.

"-Domnule Iancu, vin sărbătorile, cu cine petreceți Crăciunul anul acesta.?"

In acel moment, pensionarul se uita fix in ochii mei si spune:

"-Cu nimeni! Copila e la București, nevasta m-a lasat singur, s-a dus. Si o sa am un Crăciun mai rău ca in tranșeele din Tatra..!!"
"- Ei hai , spun eu, cum ca in tranșeele din Tatra. Doar e pace si nu se compara."

Bătrânul se uita din nou la mine si cu ochii înlăcrimați îmi spune:

"- Da domnule inginer, doar ca e pace, atât. Dar frig in casa e ca in Tatra, si acolo aveam tovarăși, prieteni, camarazi.,iar in tranșee atunci au venit sarmale si caltaboși din România din partea M.S. Regele ,am avut si globuri in pom de crăciun! Acum!" si coboară privirea rușinat.

Am coborât privirea si eu. Am ieșit pe hol si am aprins încă o țigara. In compartiment s-a lăsat liniștea si pana la Buzău nimeni nu a mai scos nici un cuvânt.

Atunci am înțeles un lucru. Acel om plângea de rușinea omului demn, îngenunchiat de o lume care nu prețuiește istoria si eroii ei.

Nu puteam face nimic pentru el, si neputința mea de atunci s-a transpus, poate, in singurul lucru pe care puteam sa-l fac pentru el si pentru cei ca el, sa spun mai departe povestea lor, povestea sutelor, miilor de eroi, mari sau mărunți, cei care au scris acesta istorie de acolo de unde fiecare a făcut ceva pentru acest neam.

Pentru EL povestea trebuie spusa mai departe!

Si asa poate vreodată, cu pios respect, sa ne amintim de ei, ca si cum am avea puterea sa ne uitam in ochii lor, si cu gândul împăcat, ca putem spune ca am făcut ceva. Ceva pentru EI, înaintașii nostrii..

Si asa s-a născut o carte. O carte cu oameni, eroi, o tara, o națiune, o breasla si un început... Download: https://www.dropbox.com/s/ptrrbu1o5oeveta/Depoul%20Buzau-Repere%20In%20Timp-1881-2006%20Final.PDF