 |
| Depoul CFR Buzău - Repere in timp - Mica Monografie a unui început de cale ferata la Buzău |
Totul a început acum 11 ani...Cu toate ca de la angajare in fiecare zi treceam pe langa placheta aniversarii celor 100 de ani de existenta a Depoului CFR Buzău, de câteva ori am gândit..."100 de ani ..da,..e ceva... Lucrurile s-au schimbat in toamna anului 2001. Venind de la o însoțire de tren, cu mult după miezul nopții, ma urc in Ploiești Sud in acceleratul de Iași. La clasa I..un compartiment luminat. Ma apropii si rămân in lumina compartimentului, pe hol la o țigara. In compartiment doua persoane discutau despre vicisitudinile vremurilor in care trăim. Se apropriau sărbătorile de iarna si nici unul din cei doi călători nu parea incantat. Termin țigara si unul din cei doi călători ma invita in compartiment. Un domn distins la costum ...profesor universitar la Iași. Celalalt, partenerul de discuție, pensionar CAP, purtând un costum ponosit la reverul căruia se afla insigna veteranului de război. Venea de la fata lui din București, unde aceasta il ajutase să-și facă niște analize. Sunt rugat sa le spun dacă lucrez si unde. Le spun ca sunt inginer si lucrez la CFR.
"- Domnule inginer, mi se adresa pensionarul, aveți salariul bun? Va descurcați cu banii?"
"- Da, ma descurc. Nu asa cum as fi dorit, dar ma descurc.""-Eh, lăsați domnule inginer, ca la CFR se câștiga bine, nici vorba de comparație cu un pensionar."
"- Da, e adevărat, nu exista comparație."
Intuind ca discuția se va muta pe tărâmul lipsei banilor, domnul profesor încearcă sa schimbe subiectul discuției.
"-Domnule Iancu, vin sărbătorile, cu cine petreceți Crăciunul anul acesta.?"
In acel moment, pensionarul se uita fix in ochii mei si spune:
"-Cu nimeni! Copila e la București, nevasta m-a lasat singur, s-a dus. Si o sa am un Crăciun mai rău ca in tranșeele din Tatra..!!"
"- Ei hai , spun eu, cum ca in tranșeele din Tatra. Doar e pace si nu se compara."
Bătrânul se uita din nou la mine si cu ochii înlăcrimați îmi spune:
"- Da domnule inginer, doar ca e pace, atât. Dar frig in casa e ca in Tatra, si acolo aveam tovarăși, prieteni, camarazi.,iar in tranșee atunci au venit sarmale si caltaboși din România din partea M.S. Regele ,am avut si globuri in pom de crăciun! Acum!" si coboară privirea rușinat.
Am coborât privirea si eu. Am ieșit pe hol si am aprins încă o țigara. In compartiment s-a lăsat liniștea si pana la Buzău nimeni nu a mai scos nici un cuvânt.
Atunci am înțeles un lucru. Acel om plângea de rușinea omului demn, îngenunchiat de o lume care nu prețuiește istoria si eroii ei.
Nu puteam face nimic pentru el, si neputința mea de atunci s-a transpus, poate, in singurul lucru pe care puteam sa-l fac pentru el si pentru cei ca el, sa spun mai departe povestea lor, povestea sutelor, miilor de eroi, mari sau mărunți, cei care au scris acesta istorie de acolo de unde fiecare a făcut ceva pentru acest neam.
Pentru EL povestea trebuie spusa mai departe!
Si asa poate vreodată, cu pios respect, sa ne amintim de ei, ca si cum am avea puterea sa ne uitam in ochii lor, si cu gândul împăcat, ca putem spune ca am făcut ceva. Ceva pentru EI, înaintașii nostrii..
Si asa s-a născut o carte. O carte cu oameni, eroi, o tara, o națiune, o breasla si un început... Download: https://www.dropbox.com/s/ptrrbu1o5oeveta/Depoul%20Buzau-Repere%20In%20Timp-1881-2006%20Final.PDF
