Buzăul vechi..asa cum puțini..și-l mai pot aduce aminte - Azi Gara Buzău!!

În 2006 ,împreună cu un prieten am fost angrenați în cercetarea trecutului cailor ferate locale, în speța a Depoului CFR Buzău. Demersul nostru trebuia sa se concretizeze în scrierea primei lucrări monografice  despre o unitate de tracțiune feroviara apăruta în România. Căutările au scos la iveală, pe lângă informații neștiute și noi prieteni dispuși sa te ajute !!! Și nu mare mi-a fost mirarea, să constat, că încă mai sunt oameni mândri de acest oraș și cărora, istoria tărâmurilor le-a devenit pasiune de viață. Imaginea de mic oraș de provincie, s-a scuturat repede din mintea mea ,astfel că nu după mult timp, odată cu obținerea de informații ,urbea Buzăului avea sa devina și mândria mea. Acest oraș are în spate istoria de începuturi în multe domenii și surprinzător pentru multi  și în transporturi. Dezvoltarea din punct de vedere industrial a fost determinata de apariția și dezvoltarea acestei cai ferate și gării Buzău. Și ca să realizați cât de important e acest lucru, poate bunicii vă mai pot spune unde era amplasată RAFINĂRIA Saturn. Aceasta rafinărie , cea mai mare din cele trei existente în oraș în perioada interbelica ,se afla pe locația actualului depozit și fabrica de pâine Boromir. Întreg petrolul rafinat cat și produsele rezultate din rafinare erau transportate cu trenul.Rafinăria în cauza a fost ținta bombardamentelor americane, astfel după ce-l de al doilea război mondial aceasta a fost desființată. Pentru ca mai întotdeauna gara devine simbolul cailor ferate locale, cercetările noastre au dus inevitabil la gara Buzău. Și pentru că pasionații de istorie știu că de cele mai multe ori imaginile fac cât 1000 de cuvinte încerc să postez aici, o parte din cea ce am găsit despre Gara Buzău. Parte din imagini aparțin unor buni prieteni, imagini inedite de care mulți nu știu, și ma refer inclusiv la colecționari . Prima gară este construită între anii 1869 și 1872 având o arhitectură apropiată celor germane, concesionarul care a preluat construirea liniei Varciorova-Bucuresti-Buzău-Galați-Roman fiind de origine germană (Strousberg). Primul tren oficial  trece în 1870 (în acel tren aflându-se pentru verificare și M.S. Regele Carol I). La 1881 odată cu deschiderea liniei Buzău - Mărășești, gara suferă mici modificări prin repoziționarea liniilor 1 și 2 (primul peron). Tot cu aceeași ocazie, parcă preluând din istoria orașului, renumit ca nod de întretăiere a drumurilor comerciale, gara Buzău devine nod de cale ferată. Primele lucrări de modernizare - reconstrucție  se efectuează în anii 1889-1890 (extindere) și 1912-1914  (clădire noua) sub forma și structura apropiată celei de azi, noua gară înglobând clădirea veche. În timpul primului război mondial, gara suferă în urma unui incendiu (incendiu se pare datorat luptelor la înaintarea liniilor germane). Creșterea traficului de mărfuri și călători, face ca administrația CFR să reconstruiască gara, astfel ca, în 1920 clădirea să fie finalizată sub forma și arhitectura actuală. În decursul timpului, gara suferă modificări, acestea fiind de natura repartiționării spațiilor sau schimbării de utilitate a compartimentelor interioare. Dintre toate clădirile din acest oraș, gara Buzău se distanțează atât ca vechime cat și ca "martor" al evenimentelor istorice ce au însoțit România în decursul timpului. Și nu cred că există eveniment important al acestui oraș care să nu fie legat de gara Buzău. Sunt multe de spus despre istorii, oameni, fapte și destine legate de gara Buzău, poate atât de multe încât pot face obiectul unei cărți aparte, cu mult peste o simplă postare de imagini. Cum putini știu, nu este singura gara din acest oraș și istoria locurilor spune că o a doua gară a fost construită în 1907. Pentru că denumirea de Gara Buzău nu mai putea fi folosită ,iar gara cu pricina aparținea la data respectivă unei societăți private ce construise și utiliza Calea ferata Buzău - Nehoiașu, acesta a fost denumită după vecinătate și amplasament,  "Gara Drăgaica". Astăzi, în acea clădire își desfășoară activitatea o unitate de cale ferata. Aceasta gară, aparent neînsemnată, a furnizat gării "mama", în aproape jumătate de secol, mărfuri recunoscute în tară și în porturile maritime și dunărene!!! Cu mare mâhnire am constatat că imagini ale acestei gări sunt puține și foarte greu de procurat ,deținătorii fiind extrem de "prudenți" legat de valoarea "financiara" a acestora și ca atare nu am avut posibilitatea sa procur și sa postez imagini vechi ale acestei gări. Enjoy!!!

Povestea ..trebuie spusa mai departe

Depoul CFR Buzău - Repere in timp - Mica Monografie a unui început de cale ferata la Buzău

    Totul a început acum 11 ani...Cu toate ca de la angajare in fiecare zi treceam pe langa placheta aniversarii celor 100 de ani de existenta a Depoului CFR Buzău, de câteva ori am gândit..."100 de ani ..da,..e ceva... Lucrurile s-au schimbat in toamna anului 2001. Venind de la o însoțire de tren, cu mult după miezul nopții, ma urc in Ploiești Sud in acceleratul de Iași. La clasa I..un compartiment luminat. Ma apropii si rămân in lumina compartimentului, pe hol la o țigara. In compartiment doua persoane discutau despre vicisitudinile vremurilor in care trăim. Se apropriau sărbătorile de iarna si nici unul din cei doi călători nu parea incantat. Termin țigara si unul din cei doi călători ma invita in compartiment. Un domn distins la costum ...profesor universitar la Iași. Celalalt, partenerul de discuție, pensionar CAP, purtând un costum ponosit la reverul căruia se afla insigna veteranului de război. Venea de la fata lui din București, unde aceasta il ajutase să-și facă niște analize. Sunt rugat sa le spun dacă lucrez si unde. Le spun ca sunt inginer si lucrez la CFR.

"- Domnule inginer, mi se adresa pensionarul, aveți salariul bun? Va descurcați cu banii?"

"- Da, ma descurc. Nu asa cum as fi dorit, dar ma descurc."
"-Eh, lăsați domnule inginer, ca la CFR se câștiga bine, nici vorba de comparație cu un pensionar."
"- Da, e adevărat, nu exista comparație."

Intuind ca discuția se va muta pe tărâmul lipsei banilor, domnul profesor încearcă sa schimbe subiectul discuției.

"-Domnule Iancu, vin sărbătorile, cu cine petreceți Crăciunul anul acesta.?"

In acel moment, pensionarul se uita fix in ochii mei si spune:

"-Cu nimeni! Copila e la București, nevasta m-a lasat singur, s-a dus. Si o sa am un Crăciun mai rău ca in tranșeele din Tatra..!!"
"- Ei hai , spun eu, cum ca in tranșeele din Tatra. Doar e pace si nu se compara."

Bătrânul se uita din nou la mine si cu ochii înlăcrimați îmi spune:

"- Da domnule inginer, doar ca e pace, atât. Dar frig in casa e ca in Tatra, si acolo aveam tovarăși, prieteni, camarazi.,iar in tranșee atunci au venit sarmale si caltaboși din România din partea M.S. Regele ,am avut si globuri in pom de crăciun! Acum!" si coboară privirea rușinat.

Am coborât privirea si eu. Am ieșit pe hol si am aprins încă o țigara. In compartiment s-a lăsat liniștea si pana la Buzău nimeni nu a mai scos nici un cuvânt.

Atunci am înțeles un lucru. Acel om plângea de rușinea omului demn, îngenunchiat de o lume care nu prețuiește istoria si eroii ei.

Nu puteam face nimic pentru el, si neputința mea de atunci s-a transpus, poate, in singurul lucru pe care puteam sa-l fac pentru el si pentru cei ca el, sa spun mai departe povestea lor, povestea sutelor, miilor de eroi, mari sau mărunți, cei care au scris acesta istorie de acolo de unde fiecare a făcut ceva pentru acest neam.

Pentru EL povestea trebuie spusa mai departe!

Si asa poate vreodată, cu pios respect, sa ne amintim de ei, ca si cum am avea puterea sa ne uitam in ochii lor, si cu gândul împăcat, ca putem spune ca am făcut ceva. Ceva pentru EI, înaintașii nostrii..

Si asa s-a născut o carte. O carte cu oameni, eroi, o tara, o națiune, o breasla si un început... Download: https://www.dropbox.com/s/ptrrbu1o5oeveta/Depoul%20Buzau-Repere%20In%20Timp-1881-2006%20Final.PDF