La Multi Ani Ilie ! 100 de ani de la nașterea Vulturului Ilie ( 1924-2024).

 

La Multi Ani ...Ilie ! Azi la 100 de ani de la nașterea Vulturului Ilie vă supun atenției 2 fotografii din colecția personală a domnului Andrei Berinde cu "Vulturul domesticit din Gara Buzău". Găsit în 1924 , undeva în munții Buzăului, de ziua sfântului ILIE , puiul de vultur negru (vulturul pleșuv negru sau vulturul pleșuv brun -Aegypius monachus) avea sa primească numele de Ilie după numele patronului său spiritual . Azi de ziua Sfântul Ilie și la 100 de ani de la nașterea Vulturului Ilie postez doua imagini realizate de un fotograf necunoscut pe peronul gării Buzău undeva în aprox.1939-1940. Există posibilitatea ca acestea sa fie ultimele fotografii cu vulturul Ilie în viată.  Prima fotografie a fost utilizata în identificarea speciei de către specialistul în pasări răpitoare a S.O,R, - Societatea Ornitologica Romana (Domnul Cristi Domsa), confirmandu-se astfel ca vulturul Ilie a fost un vulturul pleșuv negru (nicidecum un vultur zăgan). PS. Întrucât, în decursul timpului am constatat ca proprietatea intelectuala a imaginilor e încălcată fără nici cea mai mica urmă  de reponsabilitate, a trebui sa aplic fotografiilor watermark. Copierea și utilizarea lor fiind posibilă  numai cu acordul proprietarului.

Acarul Păun și 100 de ani de la accidentul feroviar din stația Vintileanca

 

Acarul Păun  și 100 de ani de la accidentul feroviar  din stația Vintileanca (astăzi Gara Săhăteni) - Județul Buzău

2 Iulie 1923 - 2 Iulie 2023

2 iulie 1923 – avea să rămână în istoria vremurilor ca una din cele mai mari catastrofe feroviare din România. Accidentul feroviar avea să se întâmple în stația Vintileanca (astăzi Săhăteni) din județul Buzău, prin ciocnirea trenului accelerat 701 (București - Iași -Cernăuți)  cu ultimul vagon a trenului de marfă  4103 garat în stație. Au fost înregistrați  atunci 66 de morți și peste 200 de răniți, mare parte din aceștia călătorind  pe acoperișul vagoanelor sau între acestea.  Cercetarea evenimentului avea să îl aducă în atenția publicului pe Ion Păun, ce va rămâne  în mentalul colectiv ca „Acarul Păun”.  De multe ori am întâlnit oameni ce utilizau frecvent sintagma „a picat ca Acarul Păun” fără să știe povestea acestuia , și astăzi am să mă opresc mai mult la el , și mai puțin  la accidentul în sine.  

Foto: “Oglinda lumii” nr.28-Anul.II  de Sâmbătă  14 iulie 2023

„De n-ai apă și lumină,/ Tot Păun este de vină./ Când n-ai pâine și tutun,/ Vinovat e tot Păun“

Ion Păun

Născut în 1880 în localitatea Jugureni  (jud.Prahova). A absolvit la Buzău în 1906 cursurile de acar. Este angajat în funcția de acar-manevrant macaze  în același an în stația Vintileanca. Timp de 17 ani îndeplinește aceasta funcție fără abateri . Anul  1923 îl prinde căsătorit având 3 copii. În data de 02 iulie 1923 fiind de serviciu la capul A al stației (cabina 1-dinspre Mizil), primește ordin de la impiegatul de mișcare al stației  să manipuleze macazul de intrare la linia III a acceleratului 701 (București – Iași-Cernauti) ce urma să treacă fără oprire. Pe linia IV fusese garant anterior, trenul de marfă 4103 ce aștepta trecerea acceleratului. Trenul de marfă fusese garant incomplet, astfel ca ultimele două osii a ultimului vagon a trenului de marfă au rămas pe macazul de intrare liniile II-IV.  Acarul Ion Păun nu constată deficiente la manipularea macazului datorită defectării unui bulon ce a dat posibilitatea ca manipularea sa nu fie efectivă.  În aceste condiții ,acarul Ion Păun anunță impiegatul de mișcare de manipulare corespunzătoare , fără sa verifice faptic corectitudinea efectuării acestuia.  Impiegatul de mișcare pune semnalul de intrare în stație pe liber. La sosirea acceleratului ,mecanicul de locomotivă vede semnalul  pe  liber și intră cu viteză  de trecere(50 K/h)  în stație tamponând violent vagonul de marfă rămas pe macazul de intrare.  După coliziune, atât impiegatul cât și cei doi acari ai stației Vintileanca, au părăsit în grabă gara, de frica linșajului oamenilor.

Foto: “Oglinda lumii” nr.28-Anul.II  de Sâmbătă  14 iulie 2023

 

Foto: “Oglinda lumii” nr.28-Anul.II  de Sâmbătă  14 iulie 2023

În data de 07.07.1923 însoțit de fratele său Ilie , Ion Păun se predă autorităților din orașul Buzău. Este anchetat și arestat  în Buzău în aceiași zi. În data de 09.07.1923, tribunalul Buzău, confirmă mandatul de arestare și este încarcerat. În data de 30 august 1923, avocatul inculpatului Ion Păun reușește să obțină eliberarea pe cauțiune (contra sumei de 3.000 lei ) dar parchetul a atacat decizia cu recurs astfel ca Ion Păun rămâne în închisoare. După 11 ani de procese Ion Păun este eliberat  și în 1934 se întoarce la familie grav bolnav.  Avocatul său a dat anterior eliberării  în judecată statul român pentru exonerare de vină a lui Ion Păun.  Ion Păun în vârstă de 54 de ani, moare în același an (la câteva luni după eliberare) fiind înmormântat în comuna natală (Jugureni-Jud.Prahova).  La puțin timp după deces, statul roman recunoaște greșeala făcuta și îl achită pe Ion Păun de toate acuzațiile. În urma achitării, i se acordă lui Ion Păun și compensații  financiare .  După anunțul achitării acestuia, soția lui Ion Păun a decedat, astfel că nici astăzi nu știm cu certitudine, dacă familia sa a beneficiat de acei bani. Nevinovăția Acarului Păun a fost dovedită  după ani de procese în care acesta a stat încarcerat fără a fi condamnat .  Astfel că în procesele de eliberare a acarului Ion Păun au fost aduse înscrisuri ,care au demonstrat că, anterior producerii accidentului feroviar,  acesta a raportat în scris de mai multe ori deficiențe la acel macaz , dar superiorii lui nu au luat nici o măsură.  A rămas singurul vinovat cu toate că în culpă se aflau și șefii acestuia (un lung șir de șefi....Șef de Gara, Impiegat mișcare,.....).

 ”„Sunt Ion Păun acarul, /Rudă bună cu dricarul./Toate merg în astă țară, /Numai acele din gară, /Au defect;/Și ca efect/Lumea tabără pe mine, /Iar guvernul, de rușine, /Scrie, s-afle tot regatul, / Că… doar eu sunt vinovatul./ De n-ai apă și lumină, / Tot Păun este de vină./ Când n-ai pâine și tutun, / Vinovat e tot Păun“ ziarul Dimineața 1923 

 100 de ani în Gara Săhăteni 02.07.1923 – 02.07.2023.

Astăzi , administrația locala a comunei Săhăteni, a comemorat  100 de ani de la tragedia feroviara din stația Vintileanca . A fost ridicată și sfințita o troiță în memoria celor decedați  în tragicul accident.  A fost ținută o slujba religioasă în memoria celor 66 de decedați  din care 24  au fost înhumați  în piața gării Vintileanca  la data de 05 iulie 1923. 

 

 

 

 

Gara CFR Buzău – 150 de ani 

13 septembrie 1872 – 13 septembrie 2022

În data de 13 septembrie 2022 , Gara CFR Buzău împlinea 150 de ani. Încerc aici să spun o mică parte de istorie legată de acest eveniment.

Istoria începe în 1868, când Carol I, în dorința sa de modernizare a Principatelor Române, hotăraște să preia inițiativa de construire a căilor ferate. Astfel că acceptă scrisoarea de intenție a unui grup financiar german (Prusia-Silezia) , reprezentată de Henry Bettel Strousberg, de construire în regim de concesiune a liniei Vârciorova-Pitești-București-Buzău-Galați-Roman, în lungime de 914,89 Km. În data de 17 mai 1968 , Adunarea Deputaților , votează (cu 34 de voturi pentru , 4 voturi contra și o abținere) concesiunea și legea prin care se declară de utilitate publică ,construcția căii ferate Roman-Galați-Buzău-Ploiești-București –Pitești-Craiova-Vârciorova. La 3 decembrie 1968 , guvernul semnează concesiunea (de 90 de ani) cu termene de finalizare a liniilor și utilităților (gări și magazii):- anul 1870 pentru linia București –Galați și 1871 pentru linia București-Craiova-Vârciorova. Începe cea ce astăzi în istoria României este denumită “Afacerea Strusberg”. Lucrările evoluează rapid cu raportări de încadrare în termene. Carol I efectuează inspecția lucrărilor în 21 iunie 1870 (tren pe relația București-Ploiești) și în 26 Octombrie 1870 (București-Ploiești-Buzău- Galați-Bacău). Trenul regal din 26 octombrie 1870, este primul tren oficial ce trece prin Gara CFR Buzău.

 Încep să se confirme numeroasele reclamații cu privire la calitatea lucrărilor și de utilizare necorespunzătoarea a fondurilor. Urmează un șir lung de conflicte între statul Român și concesionar, conflicte ce au culminat cu anularea concesiunii. Întâi de către statul român (lege de anulare concesiune-5 iulie 1871) și apoi de către Tribunalul de Arbitrii de la Berlin (16 Octombrie 1871). Lucrările sunt oprite integral începând cu data de 17 iulie 1871, când statul român pune sechestru pe toate bunurile concesiunii. Apar presiuni internaționale ce au culminat cu ultimatumuri din partea Cancelarului reichului german- Otto Von Bismark . Regele Carol I este la un pas de abdicare. Amenințările merg până la intervenția armatelor ruso-turce de ocupare a Principatelor Române. Acționarii concesiunii , nedorind să piardă banii investiți , negociază cu statul român și se organizează în “Societatea Acționarilor CFR” la Berlin în 14 februarie 1872. Aceasta preia activele vechii concesiuni și continuă prin intermediul StEG (Căile Ferate de Stat Austriece) restul lucrărilor de construcție. La data de 13 septembrie 1872 este deschisă, în mod oficial, circulația pe liniile București-Ploiești-Buzău-Galați, Barboși-Tecuci-Roman, Tecuci –Bârlad și Chitila –Pitești. Odată cu deschiderea oficiala a liniilor, se consideră oficial și deschiderea gărilor din aceste trasee, inclusiv a gării din București –„Târgoviște” (viitoarea Gară de Nord –București).

 Gara CFR Buzău nu are o festivitate de deschidere oficiala asa cum a avut Gara Târgoviște (Gara de Nord -prezenta regelui Carol I-25 septembrie 1872), ca nici o alta gară din traseele deschise oficial. Și din acestă cauză, data oficială a deschiderii oficiale a gării CFR Buzău rămâne 13 septembrie 1872, data deschiderii oficiale a liniei București-Galați. Arhitectura Gării CFR Buzău corespunde unei tipologii de gări construite de concesionarul german, proiectul depus la începerea construcției prevăzând la Buzău o gara încadrata la gară de Tip II.

 Acest tip de gară este identica cu multe gări construite în 1869-1872 în traseele concesionarului german, astfel ca Gara Buzău este identica cu gările Mizil, Ploiești,Tecuci, Bacău. Tipul și arhitectura, provine din reluări a unor modele de gări construite anterior de Strousberg în Germania . Gara CFR Buzău, sub acestă formă, a funcționat între 1872 și 1914. În vederea unei noi dimensionări administrative , în 1914, se construiește o nouă gară, gara veche fiind înglobată de noua construcție.

Cu mâhnire constat că nimeni din administrația locală sau din administrația CFR ,nu a fost interesat de acest eveniment. Înțeleg atitudinea administrației locale (nu e an electoral), locomotiva din rondul gării și “150 de ani de cale ferata la Buzău” din 2020 fiind îndeajuns. Totuși e o parte din istoria acestui oraș.

Demersul meu vine din respect pentru munca atâtor generații de CFR-iști, ce au slujit sub o formă sau alta la transportul feroviar din gara și complexul CFR Buzău.

Foto 1:- CP – Buzeu Gara 1910-Colectie personală Radu Bellu;

Foto 2:- CP – Buzeu Gara – anterior anului 1910- sursa: https://imagoromaniae.ro/produs/buzau-gara/

Foto 3:- Secțiune din Ziarul “Federatiunea”-octombrie 1870

Foto 4:-Secțiune din ziarul “Gazeta de Transilvania” 13-sep-1872

Foto 5:- Secțiune din –“Gările in stil CFR (1869-1916) premise si clasificare tipo-morfologic”– Dr. Arh. Toader Popescu ;

Foto 6:- Sectiune din Mers de tren -“Telegraphulŭ de Bucuresci” Seria 1, 03, nr. 0463, 13 septembrie 1873

Foto 7: -Personalul Gării Buzău din anul 1906:-Colecție personală Ing. Rusu Marius

Vulturul “Ilie” – Vulturul din Gara Buzău

 

“Illustrated London News” din 11 Ianuarie 1936 -"CAZUL REAL AL UNUI VULTUR SALBATIC CARE A FOST IMBLANZIT IN ROMANIA:-PASAREA INTORCANDU-SE ACASA , DUPA UN ZBOR LUNG , ASA CUM FACE MEREU.

“Illustrated London News” din 11 Ianuarie 1936 "VULTURUL IMBLANZIT CARE TRAIESTE IN PACE PRINTRE PORCI SI PASARI DE CURTE LA BUZAU, IN ROMANIA: - COPII CARE II FAC BAIE ANIMALULUI DE COMPANIE NEOBISNUIT.

"Vulturul care poate fi văzut aici , a fost găsit acum 10 ani când era destul de tânăr (mic) în muntii Carpati si a fost adus la Buzău, un mic oras din România care se află la 70 mile de Bucuresti si a fost adoptat de un negustor. Stăpânul sau a reusit să-l imblânzeasca , si sa îi anihileze (suprime) instinctele naturale. Vulturul îmblânzit a devenit unul din punctele de atractie a Buzăului. Toti cei care îl privesc sunt uimiti văzând o pasare sălbatica de felul (tipul) lui , trăind intr-un mediu domestic si petrecându-si timpul printre porci si păsări de curte, si mâncând din mâna stăpanului său. După zboruri lungi intodeauna se intoarce acasa. A fost găsit de ziua sfântului ILIE , un sfânt despre care se crede în legendele romanesti, că are puteri asupra tunetului (fulgerului).si astfel pasărea imperială a primit numele patronului său spiritual. "

Stanga Vulturul zagan (Vulturu Barbos - Gypaeus barbatus)- dreapta vulturul negru (Vultur plesuv negru, Vultur plesuv brun- Aegypius monachus).

“Vulturul Mitică” -“Cuvântul liber” din 19 mai 1934, reporter F.Brunea-Fox Foto: Iosif Berman. Reportajul “Vulturul Mitică” a fost republicat in "Reportajele mele"- F.Brunea-Fox editura Eminescu 1979.

Știu povestea lui Ilie din anii 80’. Cu anii, fiecare cunoscător a adăugat în mintea mea câte un fragment de poveste. În 2006 sunt pus în situația de a cerceta istoria căii ferate buzoiene și cu acesta ocazie mă “intâlnesc” iar cu Ilie. De acesta dată ,povestea sa era legată de Gara Buzău. Frânturi de povestiri s-au adunat atât de la oameni care l-au cunoscut cât si de la oameni ce auziseră de el. Și uite așa ..vă spun povestea mea. În fapt, demersul meu de acum, are ca obiectiv, să aduca un pic de lumină în acestă poveste, de multe ori “inflorită” cu mici amănunte ce indepartează de la adevărata existentă a lui Ilie. Vulturul Ilie este o certitudine, incotestabila sa existentă , fiind subiect de articole si demersuri jurnalistice atât pe plan intern cât si international. Pentru că în ultimii 15 ani nu am avut timp să cercetez arhivele scrise, am încercat să obtin informații din arhivele digitale românești si străine. Și astăzi vin cu o parte din cea ce cred eu că trebuie spus.

Ce vârstă ai…. Ilie?

Începând cu anul 2007 , pe internet încep să apară frânturi din povestea vulturului de la Buzău. Presa de internet a ultimilor ani îi dau ca an de nastere 1924. După anul 2014 povestea explodează , odată cu articolul din ziarul Adevarul de Buzău a domnului Iulian Bunila. Povestea se răspândeste rapid, unele site-uri preiau povestea, modificând anul din 1924 (din articol) in 1930 fară nici o justificare. Anul 1930 ajunge inclusiv in capitolul “Istoria Buzăului” de pe pagina Wikipedia a orasului Buzău. Cât despre moartea sa, toate sursele prezintă, început de an 1942.

Am încercat să utilizez surse ce nu au fost prezentate până acum. Ziarul “Unirea Poporului” scria în editia din 18 August 1935: “ Are doar 11 ani”. Revista britanică “Illustrated London News” din 11 Ianuarie 1936 scria: “ a fost găsit acum 10 ani”. In “Cuvântul liber” din 19 mai 1934, “Vulturul Mitică” : “De zece ani de când a părăsit peisajul muntilor si norii...”. Și pot continua dar cred că este îndeajuns.

Despre moartea sa, ziarul “Unirea poporului” din 3 mai 1942 scria :” Și “sărmanul” Ilie astăzi ,nu mai trăieste. Un om netrebnic, care în sărbătorile Pastilor, călătorea cu trenul personal prin gara Buzău, cu un glont de revorver l-a impuscat. O păsare care n’a facut nimanui nici un rău și întodeauna a dovedit numai prietenie și încredere a fost omorâtă de un necunoscut cu suflet ba’n și negru ca și carbunele. Câtă nesocotință , întunecime și răutate să fie in unii oameni ! Domnul Anghel a reclamat cazul autoritaților, și s’a început căutarea netrebnicului făptaș, care nădăjduim ca va fi găsit și pedepsit cu cea mai mare asprime, ca un adevarat făcător de rele.”

În concluzie, Vulturul Ilie a trăit 18 ani.

Dialoguri „de poveste” Prietenul: Păi stai asa ! 1924,1926..1930. Ce, dacă nu ști azi cand e născut Ilie nu poţi să dormi? Eu: Păi nu pot. Ce Vulturul Ilie e domnisoara care se bucură când scazi ceva anisori din vârsta reală? Tu cum ai reacţiona, fără să știi când te-ai născut, la întrebarea : Câti ani ai? Ai să te scarpini în varful capului, întrebandu-te de ce nu ai și tu o aniversare ca toată lumea. Nu ?

Cine esti …Ilie?

În presa natională nu prea am găsit mențiuni asupra numelui sau mai devreme de 1942. Marea majoritate prezentau cazul vulturului domesticit de la Buzău fară a menționa si numele . Poza aparută pe internet acum 3 ani si atribuită lui Iosif Berman (unul din cei mai cunoscuţi fotoreporteri din perioada interbelică) a fost preluată dintr-o lucrare despre fotograf (Arta fotografica a lui Iosif Berman-Adriana Dumitran-2014) , incompletă. În lucrarea respectivă, vulturul de la Buzău era denumit Mitică. Am încercat sa văd de unde eroarea . Am reușit să aflu că Iosif Berman a venit la Buzău împreună cu reporterul Filip Brunea-Fox să relateze despre urmările unui incendiu de pe strada Cuza Vodă (incendiu determinat de joaca a 4-5 copii “de’a fumatul”) si cu aceasta ocazie a facut și o fotografie Vulturului “Mitică”. Presupunerea mea vine în conditiile in care fotoreportajul cu incendiu este publicat in “Revista Ilustrata” simultan cu fotografia si reportajul Vulturului Mitică din revista “Cuvântul liber” din 19 mai 1934. În acest număr Filip Brunea-Fox scrie articolul-reportaj “Vulturul Mitică”. În reportaj e menţionat :” Stăpanul l-a botezat- ce oroare! - Mitică”. Tind să cred că, ori F.Brunea-Fox/I.Berman au fost pacaliţi de buzoieni (oferinduli-se numele de Mitică) ori este o eroare intenţionata a reporterului. Prima mentiune (găsită de mine in cercetarea arhivelor digitale) a numelui Ilie este, din presa internaţională. In revista “Illustrated London News” – din 11 Ianuarie 1936 se face, poate, cea mai completa descriere a provenienţei numelui său: “A fost găsit de ziua sfântului ILIE , un sfânt despre care se crede, în legendele românești, ca are puteri asupra tunetului (fulgerului).si astfel pasărea imperială a primit numele patronului său spiritual. “

În concluzie, eu cred ca numele Ilie este dat de stăpânul său de cand a fost “înfiat”, fiind cea mai plauzibila variantă, asa cum a fost prezentată de revista britanică ”Ilustrated London News”.

În atare conditii , replicile: “ nume dat de locuitorii orasului”, “nu se stie exact cine l-a botezat asa, insa se crede ca aviatorii buzoieni ar fi nașii inaripatului.”, sunt eronate.

Dialoguri „de poveste” Prietenul: Ei si tu acuma...Ilie, Mitica , aviatori..are importanță? Povestea e aceași. Eu: Nu mă lasa logica. Nu pot să-mi închipui pe Anghel Adam sau pe sotia sa strigând prin curte după vulturul fără nume (pentru că numele urma să îl primească dupa ce incepea să zboare si să-l cunoască lumea și piloții aerodromului) : „vulture, lasă rața-n pace!”, „vulture, lasă mă pisica-n pace , nu vezi că fuge de tine!”; „vulture, unde sunt ouăle de la găină?”, „iesi mă vulture din casă!”, „vulture , treci la baie!”. Nu pot nici sa mă tai !

Ce esti ..Ilie?

Vultur negru (sau ,Vultur plesuv negru, Vultur plesuv brun) – denumire stiintifică: Aegypius monachus - familia Accipitridae. Au tot aparut în ultimi 30 de ani sintagmele : “vulturul zăgan” , “ultimul zăgan”, “legendarul zăgan” cu tot felul de descrieri : nume de specie din vocabularul dac, dupa numele muntilor Ceahlău, etc. Ei bine Vulturul Ilie nu a fost un vultur zăgan (Vulturu Barbos - Gypaeus barbatus). O spun eu din comparația pozelor. O spune specialistul in păsări rapitoare a SOR (Societatea Ornitologică Română) la vizualizarea unui set de fotografii în anul 2019. O spune un alt ornitolog , inginerul S. Pascovski., in revista “Carpaţii - Vânătoare, pescuit, chinologie” din 15.Aprilie 1935 – Note ornitologice“:-” M’am lămurit într’o zi din Decembrie trecut, cand trenul, cu care călătoream, s’a oprit cam mult în gara Buzău; cineva dintre călători mi’a atras atenția asupra vulturului ce statea liniștit pe cosul gării; si nu mica mi-a fost mirarea cand am recunoscut un vultur plesuv negru (Aegypius monachus L.). Mi-a parut cam de mărime mijlocie pentru aceasta specie gigantică. Se vede că este foarte obisnuit atât cu gălăgia gării, cât si cu societatea stăncuțelor ce îl înconjurau”. Și pot să continui, dar cred că dovezile aduse sunt suficiente.

În concluzie: Ilie a fost un Vultur negru

Dialoguri „de poveste” Prietenul: -Dar de ce e atat de important pentru tine că e zăgan sau negru, vulturul ăsta? Eu: Pe tine dacă te-ar face cineva…chinez, ți-ar place? A nu se intelege că am ceva cu chinezii! Doamne ferește! Sunt oameni de treabă!

Ai neamuri ..Ilie?

În 1924 specia din care facea parte nu era considerata oficial “pe cale de dispariție”. Vulturul plesuv negru a intrat pentru prima data pe lista “de protectie a monumentelor naturii” impreună cu Vulturul zăgan in anul 1930. În anul 1933 legea se modifică,Vulturul plesuv negru fiind în continuare considerat o specie amenințată si rămâne în lista monumentelor naturii ca pasăre ocrotita. Recensamântul vulturului plesuv negru, efectuat de direcția silvica în munții Buzăului pe perioada 1930-1935 menționa un numar de 5 exemplare (2 exemplare razlete si o pereche în arealul cuprins intre Penteleu-Ivănet-Giurca si un exemplar in apropierea comunei Dedulesti-padurea Poiana Mărului-Dănulesti). În 1942, specia era pe cale de dispariție , cu exemplare răzlețe in toate cele trei grupe muntoase Carpați ale României, fara a se preciza dacă în munții Buzăului mai sunt exemplare. Ultimul exemplar din România a fost identificat , conform relatarilor, în judetul Neamț (loc.Pângăraţi) la data de 22 mai 1965. În aceste condiții, sintagma “ultimul din neamul lui” este eronată .

Dialoguri „de poveste” Prietenul: Păi era sau nu era ultimul? Eu: Mda. Văd ca plictisesc si vorbesc degeaba! Ce-mi place e ca, din prietenie, ai incercat să faci pe „interesatul” ! Să stii ca esti un bun actor!

Prieten sau prietenă asemeni ție, ai …Ilie ?

Inginerul S. Pascovski scria in revista “Carpaţii - Vânătoare, pescuit, chinologie” din 15.Aprilie 1935 Note ornitologice“:-“Iarna trecută a aparut în revista noastră o nota scurtă despre un vultur, asezându-se din sbor(zbor) pe un coș de pe acoperișul gării Buzău. Întâmplător am aflat mai târziu ca sunt la Buzău doi vulturi domesticiti de proprietarul unui restaurant din apropierea gării; îi lasă să-și petreacă timpul in libertate și pot fi văzuți deseori pe stradă, pe piața gării ori pe acoperisul ei. Desigur ca cel văzut de autorul notei amintite , era unul dintre ei. Prietenul care mi-a destanuit acest fapt, susține ca nu pot zbura distanțe prea mari …..”.

Relatarea este ilară pentru mine dar are un sâmbure de adevăr, atâta timp cât în articolul preotului Dumitru Em. Popa se face o precizare asemănătoare: „Ca orice târgoveţ ce se respectă, în timpul verii, Ilie părăsea şi el oraşul şi se ducea pentru 2-3 săptămâni la munte, în vizită la neamuri. Odată şi-a adus cu el şi un însoţitor, dar acesta, când l-a văzut coborându-se în vâltoarea vieţuitoarelor în care el nu putea să aibă încredere, s’a mai rotit de câteva ori în zbor lin deasupra oraşului şi s’a reîntors apoi spre culmile albastre ale Carpaţilor.”

Tind să cred ca in anul 1934 Ilie a avut întradevar un prieten / prietenă din specia sa.

Dialoguri „de poveste” Prietenul: Chiar asa ! Ce era Ilie? Mascul sau femelă? Stii? Cu dovezi! Eu: Pfiu.. în ce m-am băgat! Nu , nu stiu! Of ! Mă opresc aici si plec. E mai bine! Prietenul: Stai mă! Ce , te-ai supărat ?. Alo..alo..păi mai aveai ceva să-mi povestesti cu strada Vulturului si Berea Vulturul ! Asta cu berea cred că era interesantă. Daneeee....

Sper că nu am supărăt pe nimeni si demersul meu sa nu fie interpretat ca un repros (judecată). Dacă sunt persoane lezate, îmi prezint scuzele . Prefer să vă las să vă delectaţi cu fotografiile din „Illustrated London News” din 11 Ianuarie 1936 si să astept digitalizarea arhivelor romanești (rămasă in urma mult faţă de restul omenirii, cu un proiect ce stagnează de mai mulţi ani) pentru un nou episod. Inchin acest articol , bunicului meu Ilie Bunea din Smeeni !

PS: Pentru cine nu cunoaste povestea Vulturului Ilie,aveţi aici două link-uri:

https://adevarul.ro/.../vulturul-ilie-zaganul.../index.html

https://ortodoxia.de/literare/saracu-ilie/

Locomotiva gării Buzău - 150 de ani de cale ferata la Buzău ! Un omagiu adus tuturor CFR-istilor Buzoieni !

Am fost rugat de un bun prieten să spun povestea locomotivei 50659 expusă în rondul din fata Gării Buzău. Am încercat sa mă țin de cuvânt , atât cât am putut, si am sa postez aici o mica istorie a acestei locomotive. Ceva ce nu o sa găsiți în cărți sau informații locale buzoiene: 

Locomotiva este construită la comanda CFR, în “Fabrica de locomotive” din cadrul S.A.R. Nicolae Malaxa București cu numărul de fabricație 201. Iese pe porțile fabricii la finele anului 1936 cu numărul de serie CFR-50.659. Face parte dintr-un număr total de 805 locomotive din aceasta serie existente la CFR intre anii 1919-1997 din care 285 de import și 520 de construcție româneasca. În literatura de specialitate , locomotiva este încadrata la seria E-h2 (după numărul și componența osiilor). Începând cu anul 1926 statul român comanda constructorilor autohtoni (U.D. Resița si SAR N.Malaxa) introducerea în fabricație a modelului german G10 (din care provine acesta serie). Locomotiva 50659 face parte din lotul de 520 de astfel de locomotive fabricate in România între anii 1926 si 1943. În anul 1933, statul româna achiziționa o astfel de locomotiva cu prețul de 6.290.000 lei-aur. Astăzi locomotiva are montat un cazan (partea superioara cu tot ansamblu de țevi de presiune și camera de ardere) de fabricație germana ( Rheinmetall sau Frid Krupp Esen) provenit de la o locomotiva fabricata în 1921. Cazanele sunt considerate elemente interschimbabile astfel ca la una din reprațiile mari, acesta a fost înlocuit. Istoria acestei locomotive este astăzi o “nebuloasă”, deoarece “Cartea Tehnica” a acesteia ( un fel de “certificat de înmatriculare + carte tehnică” asimilat actualelor vehicule auto) a rămas în arhivele MAPN. Din puținele date pe care le dețin , după ieșirea din fabricație locomotiva a fost îndrumată sa efectueze serviciu de remorcare la trenuri de marfa+călători în zona de sud a României ( Craiova, Roșiori, Caransebeș) ca ulterior sa o regăsesc în zona transilvana (Jibou, Dej, Simeria). Pana în 1959 nu sunt date sigure. Intre anii 1959 și 1994 locomotiva trece succesiv în parcurile Depourilor Ploiești (1958-1964) Fetești (1964), Pitești (1985) , Jibou (1991-1994). în anul 1994 locomotiva intra în “ Parcul strategic al MAPN” pana în anul 1997, când în urma unui “ordin” dat de ministrul transporturilor ( un vestit “marinar”) întreg parcul strategic al MAPN se îndruma la casare . Locomotiva este îndrumata la Remat Giurgiu în noaptea de 26/27.03.1997 și așteaptă sa fie tăiata pana în data de 20.04.1997 când la insistentele unor CFR-iști din centralul cailor ferate de a mai “scăpa” câteva locomotive de patrimoniu , este scoasa și introdusă în parcul Depoului CFR Ploiești . Întrucât locomotiva era operațională , motivația de scoatere de la casare a fost:”pentru deservirea trenurilor turistice” cu locomotive de epocă. Este ultima locomotivă cu abur din România care a intrat în parcul de gestiune a unui depou. Ajunge în Depoul Ploiești la data de 22.04.1997 și staționează în aceasta unitate fără a efectua vreodată remorcare de trenuri sau punere sub presiune. În același an , locomotiva este estetizată și participă la manifestările dedicate împlinirii a 125 de ani de la înființarea Gării de Nord , având atașata garnitura regala. La data de 11.09.1998 locomotiva este trecuta în categoria “locomotivă în patrimoniu CFR – piesă de muzeu”. Acest statut împiedică la restructurarea cailor ferate din același an , pe noul proprietar (CFR SAAF SA) să o propună la casare și rămâne în păstrarea acestora cu locația Depoul CFR Călători Ploiești. În anii ce au urmat, locomotiva suferă un proces continuu de degradare, fiind obiectul unor dispute (inclusiv în instanțe) intre CFR Infrastructură-proprietar (căreia i se cerea chirie pentru staționarea acestei locomotive pe liniile proprii) și CFR Călători. Locomotiva a rămas una din puținele locomotive cu o stare de integritate de peste 90 % , asta datorită numai unui mare iubitor (și specialist ) a locomotivelor cu abur din Depoul CFR Ploiești. În 2019 locomotiva este adusă de la Depoul Ploiești și intră pentru reabilitare și estetizare la SIMC Buzău ( nu la Depoul CFR Buzău cum se vehiculează în presă sau în alte publicații). Este meritul celor de la SIMC Buzău pentru efortul și munca de estetizare a locomotivei . Povestea aducerii acestei locomotive la Buzău și a inițiativei de “a avea o locomotivă expusa în Gara Buzău” s-a născut în 2004 în Depoul CFR Buzău. Administrația locală buzoiană aduce în discuție anul 2019, pentru că ,în acel an a fost implicată. Povestea inițiativei și proiectului „locomotiva în gara Buzău”, implică oameni, situații , decizii destul de sensibile. În principal, trebuie să am acceptul persoanelor implicate sa pot să spun povestea lor , și nu cred ca il pot obține. Sunt oameni cu mult bun simt și de o modestie exemplară. Acești oameni au făcut posibila atât expunerea în stația Brăila a locomotivei buzoiene cu abur 50.504 cât și a actualei locomotive la Buzău. Toți sunt mulțumiți că proiectul lor a reușit și niciunul nu este interesat de publicitate. Nu am menționat nimic legat de tender (magazia de cărbuni și apa atașata locomotivei). Am fost întrebat de ce are alta serie (50.850), și am sa răspund aici. De multe ori în depouri , se constatau deficiențe care împiedicau locomotiva sa plece cu tenderul ei defect (având aceeași serie) și ca urmare una din modalitățile de rezolvare a situației era sa se înlocuiască acest tender cu altul de la alta locomotivă (de obicei defectă) și astfel să se poată repune cât mai rapid locomotiva în funcțiune. După repararea tenderului defect , doar o situație favorabila făcea ca locomotiva sa primească tenderul de origine înapoi. Eu nu am data exacta când tenderul locomotivei a fost schimbat și motivul, din câte se pare locomotiva a “beneficiat” de acest tender cu ocazia “tranzitării” prin parcul strategic MAPN. Transportul de la SIMC Buzău si postarea locomotivei in rondul gării, a fost facută in data de 24 si 25.08.2020. Manifestările dedicate sărbatoriri CFR-istilor in data de 11.09.2020. PS: "150 de ani de cale ferată la Buzău" este determinată de construcția căii ferate Bucuresti-Galați. Prima trecere a unui tren oficial prin "gara" Buzău a fost in 14(26) octombrie 1870 -dus si 16(28) octombrie intors, tren constituit de regele Carol I , plecat in inspecția lucrărilor impreună cu ministrul lucrărilor publice George Cantacuzino. Aceaste date sunt considerate ca "prima trecere oficială a unui tren prin gara Buzău". Deschiderea parțiala a liniei Bucuresti -Brăila si Galați-Roman a fost in data de 15(27) decembrie 1870.